Ştiri de ultimă oră

27 Noi 2010 Lasă un comentariu

by nbkappa in Poezie

 

Într-o amăruie seară de septembrie,

pe când cocheta Coco Chanel

alerga precum o gazelă

printre brazdele

de tufănele,

panseluţe

şi trandafiri târzii,

în grădina din spatele mănăstirii Metanoia…

femeia,

frumoasa damă,

intrată de câteva luni

într-o stare de sevraj amoroasă

din cauza căreia faima-i fusese răpită

de un retardat din Coreea

ce reuşise

să citească

în doar 4.2 secunde

cuvintele

patognomonic,

hippocampelephantocamelos

şi epicantus,

unul după altul,

legate de picioare

şi bine strânse la gură,

a aranjat o întâlnire,

secretă,

(ţin să menţionez ”secretă”)

în spatele gardurilor de măceşi

(ce înconjurau grădina),

cu un tânăr, parşiv,

ce-i furase averea şi sentimentele,

un tânăr ce se uita puţin pieziş,

dar care venea călare,

ca un fulger,

pe un dromader

mai saşiu decât stăpânul…

timpul,

s-a scurs precum nisipul

dintr-o clepsidră

trapezoidală,

spartă,

şi mucegăită pe margini…

iar verdictul,

nu a întârziat să apară:

“Dragi telespectatori,

Ibovnica Coco Chanel a sucombat!”