povestea lui Z nu încape într-o oră
09 Mar 2010 3 comentarii
in Poezie
într-o cutie muzicală
unde muritorii sunt hipnotizaţi de sărăcia morală,
doar Z e altfel:
e vânătorul ce sacrifică realitatea,
ce ia toporul şi petrece lanţul din jurul gurii sale;
e surd şi totuşi aude tropăitul regretelor.
El…
e ca şi Atlanticul;
nu mai plânge de milenii…
Mar 09, 2010 @ 10:52:16
ultima parte e mereu cea mai frumoasa;))bv,inca una buna
Mar 10, 2010 @ 17:18:28
Transfigurarea realităţii nu presupune niciodată fotografii ale realităţii, sentimente expuse public, împărtăşirea propriilor experienţe. Il desfid pe “Z” ca fiind considerat trist.
Mai 18, 2010 @ 17:51:57
Frumos